Zbor cu masina timpului

Teoretic mașina timpului nu a fost încă inventată. Dar în secolul în care oamenii supraviețuiesc transformându-se în roboți, o chestie simplă ca încoporarea în noi înșine a unei mici mașini a timpului pare din ce în ce mai banală.

Astăzi m-am întors în timp, fără să vreau. Am zăcut în fața unei clădiri-simbil, veche, comunistă, dar care are prinse între ziduri ani de tinerețe, vise mii, idealuri, hohote de râs. Nu am mers nici cu tramvaiul, nici cu autobuzul, am stat în mașină o oră întreagă și am contemplat-o așteptând.

Da, eram eu, dar cu câțiva ani în minus, gânditoare la coincidențele care mă tot caută peste tot. Nu am vrut să mă întorc în timp, din contră am vrut să mai fac un pas înainte. Da, preț de câteva clipe au zburat ani întregi și m-am regăsit din nou școlar cu rucsac plin de dorințe de afirmare și o putere nebănuită de a răzbate prin noapte.

Am anulat anii trecuți?! Am numărat erorile și experințele adunate? NU! Cum niște ziduri comuniste se pot transforma în mașina timpului, niște oameni dragi nu pot fi uitați, nici măcar atunci când grăbitul timp stă în loc. Din acele ziduri sunt și eu construită. Am visat la ușile și poveștile din spatele lor, am iubit cum mi-am scris la randu-mi povestea pășind pe pardosele marmorate, m-am pregătit pentru un lung drum.

Ce-i drept pe drum mi-am luat prea multe bagaje, am vrut să fac multe, dar am bifat atât de puțin și am rămas atât de tristă uneori. Dar zidurile au rămas la locul lor și m-au primit astăzi fără speranțele din trecut, fără hotărârea de a le sparge tăcerea și de a ma contopi cu tot cu povestea mea cu ele.

Deși nu am căutat să mă întorc în timp, parcă mă tot aleargă și mă cheamă în puncte de unde aș putea relua și schimba destinații întregi.

Nu, nu sunt nostalgică și nu plâng după vremuri trecute. Astăzi cred în destin. Un destin care caută să mă aducă spre o îndeplinire al cărei sens nu îl înțeleg azi. Nu cred că e greșit să te întorci și să încerci din nou: de câte ori ai șansa.Nu mă învârt în cerc și nu îmi găsesc calea, doar mă regăsesc și mă redescopăr și îmi aduc aminte că nu greșelile mă definesc ci reușitele, reușite care astăzi mă fac să le număr mult peste eșecuri.