Cum am spus și în
demulta postare anterioară, sfârșitul de an m-a prins extrem de ocupătă, fără
timp pentru scris, pentru meditat mai mult de 10 minute pe seară, fără regrete
sau speranțe...într-o fugă continuuă.
Dar 2013 a fost ANUL...schimbărilor și începuturilor,
a fost anul critic al celor 27 și ar fi păcat să nu scriu, măcar puțin, măcar
să am peste ani ce citi.
A fost greu, dar
și plin de împliniri. A fost anul lecțiilor. Toată viața mea s-a schimbat pe
parcursulul anului trecut. Din toate punctele de vedere. Cei ce încă mă mai
știti bine îmi dați dreptate.
A fost cel mai
intens an în ceea ce privește emoțiile. Am renunțat la mulți oameni cândva
dragi, am pus un punct unor trăiri impuse de o dorință ascunsă de a merita...efortul.
Am întâlnit oameni noi, am reluat prietenii vechi, dar mai ales am învățat ce
este selectivitatea. Am învățat că politețea nu e egală cu bunăvoința, că vorba
cu prietenul la greu se cunoaște e extrem de adevărată. Am fost dezamăgită, dar
mai ales am dezamăgit la rândul meu.
Cu toate
greutațile lui 2013 mi-a dat un lucru extrem de important de care nu credeam că
am nevoie, mai bine spus nu credeam că poate exista nevoie în acest sens: în
2013 am conștientizat că eu exist și că sunt cea mai importantă. Am spus nu,
deși da-ul era mai convenabil, mai confortabil. În 2013 am învățat să trăiesc
fără umeri de sprijin închipuiți. Mi-am înțeles după care ales locul în fugile
cotidiene, am reactivat vise de mult uitate și am renunțat la a mai da lecții. Am
încercat gustatul trăitului doar pentru sine...și bine a mai fost.
Repet: a fost
greu, uneori infernal, dar și plin de clipe de fericire în care părerea de rău
e doar o expresie ieșită din uz.
Am schimbat case,
locuri de munca, culori de păr, statuturi civile...și m-a prins un 2014 care
face ca 2013 să fie atât de mult în urmă, de parcă nici nu ar fi existat
vreodată.
Am facut în 2013 ce nu au făcut mulți într-o viață
întreagă la un loc cu bunele, dar mai ales cu relele AM TRĂIT.
Și cum sigur
importanții mei citesc rândurile le scriu ca sunt fericită că i-am avut aproape
când au fost bolnavi, când timpul petrecut la muncă era tot și când nu mai
vedeam , cu toții, speranță pe nicăieri, când în sfârșit aveam de admirat
camere decorate în cel mai feminin stil posibil, când roțile s-au încâpâțânat să
stea dezumflate, când i-am descoperit ca niște colegi extrem de inteligenți de
la care am multe de furat, când m-am văzut pusă în situația de a bate la uși
care nu mi se vor mai deschide în veci, când am desfăcut șampania și i-am spus
adio lui 2013....bine că s-a terminat, mai rău nu va fi!!!!
Ți-e greu?!
Zâmbește...mâine va fi și mai rău...s-a dus! A venit 2014: zâmbesc, am toate
motivele să o fac...am trecut de 2013 și sunt mândră că am găsit puterea de a-i
pune punct fără urme de îndoială, de
aroganțe, de păreri de rău, de frustrări, de dorința de a aplica legea
talionului. Sunt mândră că am fost înconjurată de oameni minunați în prezența
cărora m-am aflat doar pentru că am început să mă asemăn lor (nu mă refer fix
la noaptea de 31.12.2013...ci la sfârșitul continuu care a fost anul în cauză).
