Da, suntem cu toții speciali…în felul nostru anume.
Dar astăzi scriu despre un om special, cu riscul de a mă încadra în rândul stereotipurilor. Astăzi, vreau să scriu despre un om cu adevărat special, genial și nemuritor: Maria Tănase.
Nu cred că îți trebuie o cultură muzicală solidă pentru a fi pătruns până dincolo de suflet de vocea sa. Până și eu, un afon desăvârșit pot citi dincolo de versurile cântecelor sale, mă pot opri o clipă să mă înclin în fața unui mare artist, a unei legende.
Poate destinul există cu adevărat , poate din când în când acesta decide că trebuie să lase muritorilor de rând un model care întrunește calități atât de rar întâlnite, mai ales împreună: talent, omenie, modestie, frumusețe și inteligență.
Oameni precum Brâncuși au mers pe jos mii de kilometri până la Paris pentru a-și împlini destinul. Noi ne lăsăm pradă grijilor și pasiunilor de zi cu zi și le lăsăm să ne doboare, dar oamenii care au apărut în lumea asta pentru a fi ridicați la rang de mit au reușit să rămână nemuritori prin destinul lor.
Da, mă copleșește talentul Mariei Tănase,dar cel mai mult mă copleșește modul în care aceasta a ales să părăsească lumea asta. Cred ca testamentul acesteia poate fi considerat o adevărată lecție despre viață și moarte, despre iubirea aceea care sigur există și dincolo de viețile trecătoare. Testamentul l-aș include în manualele de literatură română spre a fi analizat și învătat de la primul până la ultimul cuvânt.
Oamenii speciali, zeii societății contemporane trebuie nu omagiați ci însușiți, făcuți împreună cu operele lor, părți din noi. Trebuie furat din talentul lor și adăugat calităților noastre. Nu suntem atât de speciali, căci nu am fost aleși de atât de discutatul destin, dar suntem datori Mariei Tănase și altora ca ea, suntem datori nouă să adăugăm valoare vieților noastre.
Astăzi ar fi bine să ne bucurăm corpurile cu atingeri de mătase, să ne lăsăm picioarele libere de pantofi preț de câteva minunte, să ne închipuim că dormim pe perne umplute cu petale de trandafiri, să lăsăm în boxe doar sunetul unui cântec autentic și să iubim specialul din noi prin slăvirea Mariei Tănase.
Și mâine să luăm ritualul de la capăt, să învățăm să fim și noi nemuritori măcar trei minute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu