E o crima sa alergi, fie si o viata intraga, dupa o farama de fericire?
Poate gasita nu mai pare atat de frumoasa si descoperita ajungem sa o regretam…drumul de cautare a fost mai interesant, precum pregatirile de dinainte de calatorie.
Dar cand nu stim care-i drumul? Sau nici macar unde e rascrucea? Starea aceea din care nu poti sa iesi si actionezi robotizat: vorbesti, cauti, mergi pe strazi, dar in jurul tau doar straini. Mai ales cei ce stiau candva ce o sa raspunzi la o intrebare sau ce strambatura ar fi urmat sa afisezi dupa gustarea unui fruct amar, mai ales ei se transforma in giganti fara suflete si fiecare vorba ce iti este adresata iti rasuna in urechi si ajungi sa te intrebi: cu cine sunt eu acum fata in fata, cine e intrusul?
Schimbarea vine din noi. Restul sunt neschimbati, noi ne transformam. Deocamdata eu nu stiu care e directia. Caut, caut si iar caut.
Ochii imi sunt aceeiasi, poate mult mai obositi decat alte dati. Si fata din oglinda e tot una veche. Pana si hainele au fost purtate si in anii din urma. Oamenii din jur sunt de mult aici, unii mai de mult, altii iesiti cu totul din viata mea, altii noi. Care mai de care mai interesant si mai neinteresant. Dezinteresat o fi vreunul?
Dar vocea si gandurile sunt noi, vin din niste camarute ale inconstientului pe care nu le stiam.
Ce e de facut? Unde sa arunc banul, in ce colt al intersectiei? Multe intrebari, putine raspunsuri si toate inutile. De ce trebuie ales un drum cand vantul bate afara atat de des vara asta si aduce noul pe nepregatite. La urma urmei niciodata pregatita nu am fost, pentru nimic. M-am urcat in trenuri dupa trenuri, pe multe le-am piedut din neglijenta si dezinteres, din altele am sarit uimita de tristetea sinelor ce ramaneu in urma sau de dragul de a ma intrece cu locomotiva.
Din bantuirea bulevardelor prafuite m-am ales cu niste amintiri: unde au ramas visele mele? Le-am abandonat pe drum, le-am clasat drept imposibil de indeplinit sau le am in continuare cu mine? Pot visele muri? Si daca da pot eu sau noi cu totii trai cu neindeplinirea lor in suflete?
Ar fi usor daca un vis l-ar exclude pe unul mai nou. Dar anii trec, si 2 devine 3 si dupa 3 pana la 4 multi spun ca timpul zboara si mai repede. Dupa 4 visele s-au indeplinit sau au murit. Dar sunt si oameni care cu 5, cu 6, cu 7, cu 8 tot au curaj sa plece la drum…in cautarea lor. Ce oameni frumosi!!!! Si tineri! Dar putini!
Poate mainile si pielea s-au schimbat dar lucesc ochii.
Ochii care in fiecare zi uita sa zambeasca si se transforma doar in organe vitale, ochii care uita ca prin ei pot iesi sufletele la iveala.
De ce uita??? Pentru ca visele pot muri si noi in acelasi timp cu ele si sufletele se transforma in cuvinte frumoase de blog, forme fara fond.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu